Calea de la COPII de părinți  

la PĂRINȚI de copii

 

Eram copil mic când am auzit prima dată aceste versuri, cântate de Mirabela Dauer. Și le-am tot auzit, în vremurile acelea. Au rămas profund întipărite în memoria mea și, invariabil, ori de câte ori le aud, îmi dau lacrimile. Chiar mă întrebam deunăzi ce mă emoționează, de fapt: gândul că azi sunt, la rându-mi, mamă și leg aceste cuvinte de copilul meu sau gândul la propria-mi mamă și la copilul din mine…?

Vine o zi, pentru mulți dintre noi, când din copii de părinți devenim părinți de copii.

 Și începem dialoguri interminabile, cu noi sau cu cei de lângă noi.

”Oare cum e mai bine pentru copilul meu: să stau cu el acasă sau să îl duc la creșă/grădiniță? Oare cum e mai bine pentru copilul meu: să îi caut o bonă și să încep din nou serviciul, ca să avem mai mulți bani sau să stau eu cu el, să îi aud fiecare respirație și zâmbet, chiar dacă banii sunt mai puțini? Oare cum îl va afecta pe puiul meu plecarea mea de acasă, atâtea ore pe zi și statul cu o persoană străină, cu o bonă?

Cum îmi afectează mie viața faptul că nu îi iau o bonă și stau cu el non-stop? ”

”Ce e mai bine pentru copilul meu? ” este întrebarea care ne frământă pe noi, mame și tați ce ne simțim, probabil, etern nepregătiți sau insuficient de pregătiți pentru ”meseria” aceasta, cea mai veche și poate cea mai greu dintre toate meseriile de pe lume.

Și, în același timp, ”meseria” cea mai bogată în răsplată. Relația părinte-copil este relația în care putem să atingem cu adevărat starea de împlinire, relația în care învățăm, împreună, să cultivăm dragostea, speranța, fericirea, iertarea, devotamentul și sacrificiul.

”Ce e mai bine pentru copilul meu?” este întrebarea la care căutăm răspunsuri în noi și, de multe ori, la prietenii care au trăit deja această experiență. Și mai căutăm, uneori, răspunsurile și la specialiști, la experții care ne pot spune ce impact au deciziile noastre asupra calității vieții și dezvoltării copilului nostru.

 

 

”Nu o să fac niciodată așa cu copiii mei…” – vorbe rostite în gând sau cu voce tare, de copilul care am fost cândva. Și tu, și eu, și probabil noi toți, copii fiind, ne-am promis că nu vom repeta anumite gesturi și comportamente ale mamei sau ale tătălui nostru, care ne-au făcut pe atunci să suferim.

Surpriza este că azi, când avem copiii noștri, ne trezim făcând exact acele lucruri pe care le-am văzut la părinții noștri și ne promiteam că nu le vom repeta…

De ce?

Pentru că modul în care ți-ai trăit copilăria se reflectă în întreaga ta dezvoltare, în felul în care îți vei alege partenerul de cuplu, în modul în care vei trăi relația de cuplu și în modul în care tu te vei comporta ca părinte. 

Dacă deja știi aceste lucruri, dacă ai văzut asemănări izbitoare cu părinții tăi, în comportamente care îți plac, dar și în cele care nu îți plac, întrebarea care rămâne este: și dacă știi, la ce îți folosește? Ce faci cu ceea ce știi?

Faptul că știi te ajută, în prezent, să nu mai repeți?

Experiența noastră de sute de ore petrecute în întâlniri de grup sau individuale ne-a demonstrat că nu e suficient să observăm asemănările cu părinții noștri pentru a schimba cu adevărat ceva în educația pe care le-o oferim copiilor noștri.

CINE SUNTEM NOI?

Cristina Șoldan este doctorand in științe medicale, medicină și medicină antropologică, precum și psiholog clinician, cu formare în psihologie clinică și cognitiv comportamentală. Teoria Atașamentului, modul în care copilul trăiește primii ani de viață și felul în care acești ani îi impactează întreaga dezvoltare sunt elementele centrale ale activității sale (fie că este vorba de activitatea de cercetare, de psihoterapie individuală sau de grupuri de terapie).

Mioara Șoldan este coach sistemic, având formări diverse în aria psihologiei (master în psihologie clinică, master programare neurolingvistică, formare în analiză tranzacțională). La baza activității sale profesionale se află credința că realitatea exterioară reflectă realitatea interioară și doar transformarea interioară a individului va genera un mediu sănătos, o familie armonioasă, copii-viitori adulți autonomi și împliniți.

Noi am fondat Școala Pleiade din dorința de a construi un sistem educațional axat pe unicitatea individuală, în cadrul unor sisteme interconectate și pe capacitatea nelimitată de creștere a oricei ființe umane care pornește în călătoria auto-cunoașterii.

Mai presus de orice, suntem oameni la fel ca tine și te invităm la o reuniune de familie, în care vom aborda una dintre cele mai sfinte relații: relația părinte-copil.

În această întâlnire, ne dorim că fiecare să înțeleagă importanța crucială pe care primii ani de viață ai copilului îi au în viața viitorului adult.

Vom petrece doar câteva ore împreună, un timp prea scurt pentru a înțelege toate fațetele pe care le implică rolul decisiv al părinților în devenirea copiilor lor.

Așa că vom merge direct la rădăcina lucrurilor, la ceea ce psihologia numește Teoria Atașamentului. Ce înseamnă?

La baza dezvoltării personalității, dincolo de ereditate, stau experiențele trăite în primii ani de viață; de modul în care sunt trăite aceste experiențe și sunt stabilite legăturile cu mama, dar și cu celelale figure parentale (tata, bunicii, doica) depinde întreaga dezvoltare a individului.

Sensul vieții, originalitatea, creativitatea, bunătatea, încrederea de sine și încrederea în ceilalți, capacitatea de a oferi și de a primi iubire, toate acestea depind de modul în care se desfășoară interacțiunea cu figurile parentale în primii ani de viață.

În funcție de felul în care se desfășoară aceste interacțiuni, individul poate să dezvolte un atașament de tip securizant (sigur) sau insecurizant (nesigur).

Vom descoperi împreună ce tip de atașament ai tu, ce stil parental ai deja în structura ta de personalitate și în ce fel acestea impactează copilul tău și întreaga lui dezvoltare.

Este, în primul rând, un proces de conștientizare: Cine ești tu, ca mama? Cine ești tu, ca tată?

Și, apoi, vei putea alege cine vrei să fii, ca părinte, care este calea cea mai benefică pentru dezvoltarea psihică armonioasă a copilul tău.

Pentru asta, va fi nevoie să iei niște decizii, să știi ce vrei să schimbi, să conștientizezi unde vrei să ajungi, care este modul în care tu îți dorești să se dezvolte copilul tău, cine vrei să fie el când va fi mare – un adult responsabil, împlinit și stăpân pe deciziile și pe viața lui sau un adult care are mereu nevoie de alții pentru a lua decizii, care își găsește încrederea de sine doar prin aprecierile celorlalți, care are nevoie mereu de cineva, dar are dificultăți în a-și comunica nevoile și dorințele….

„Copiii voştri nu sunt copiii voştri.
Ei sunt fiii şi fiicele dorului Vieţii de ea însăşi îndrăgostită.
Ei vin prin voi dar nu din voi
Şi, deşi sunt cu voi, ei nu sunt ai voştri.
Puteţi să le daţi dragostea, nu însă şi gândurile voastre,
Fiindcă ei au gândurile lor.
Le puteţi găzdui trupul, dar nu şi sufletul,
Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei de mâine, pe care voi nu o puteţi vizita nici chiar în vis.
Puteţi năzui să fiţi ca ei, dar nu căutaţi să-i faceţi asemenea vouă,
Pentru că viaţa nu merge înapoi, nici zăboveşte în ziua de ieri.”
(Profetul, KAHLIL GIBRAN)

 

 

Datele organizatorice ale întâlnirilor MAIA pentru anul 2018 le vom anunța în curând.