Re-Unire

Vorbeam deunăzi la telefon, cu un bun prieten, de profesie traducător și interpret, pe care l-am cunoscut în perioada când făceam parte, în mod activ, din aceeași branșă. Când mă gândesc la el, cel mai adesea îi asociez instantaneu cuvântul ”patriot”, nu traducător, nici lingvist.

Și cum vorbeam noi despre alegerile fiecăruia pentru 2018, îmi spune la un moment dat că unele dintre deciziile sale, legate de traseul său profesional viitor, vor fi determinate de… guvern, acel guvern român care când e, când nu e. Și când e, e cum e.

Și, în acest context, nu mică îmi fu surpriza să îl aud pe el, omul pe care îl văd mai român decât majoritatea românilor, întrebându-mă:

– Tu nu te gândești că poți practica meseria asta despre care spui că e dragostea vieții tale din altă parte, de exemplu la sediul ICF din Elveția? 
– Mai am treabă pe aici, răspund instantaneu, fără să gândesc.

Treaba mea e toată aici, cu românii mei; ei sunt oamenii mei.

24 ianuarie – azi, zi de sărbătoare pentru români: Unirea Principatelor române sub Alexandru Ioan Cuza.

Nu sunt istoric și nu despre datele istorice este azi scrisul meu, ci despre românii noștri de atunci și de acum, despre UNIREA care nu este doar un act, nici doar un cuvânt sau ceas de sărbătoare, ci este simțire, acea simțire ce ar putea străbate acum, ca un fulger, un drum de un secol și jumătate pentru a ajunge la noi, cei de azi, și a ne uni din nou în inimi, în simțire, dincolo de hotare delimitate geografic, hotare ce țin departe de pământul românesc oameni care au căutat (zic eu, de nevoie) mai binele lor pe alte plaiuri.

Poate că prietenul meu, despre care îți spuneam la începutul articolului, va alege să plece de aici, la un moment dat. Însă nu am nicio îndoială că uniunea lui cu românii va fi mai puternică decât hărțile și hotarele ce despart oamenii în țări.

Am prieteni care sunt deja plecați din România; recent, unul dintre ei mi-a scris ”în Germania, mă simt tot mai român”. Îmi scria ca să îmi mărturisească bucuria și atașamentul pe care le-a simțit citind articolele mele din decembrie, despre Grigorescu, Iorga, Labiș.

Scriu azi aceste lucruri pentru că m-am trezit dimineață cu o dorință puternică de a citi vorbe bune ale românilor despre români. Și pentru că, indiferent cum se cheamă, pe hartă, locul de unde vei citi, am încredere că și inima ta va vibra de speranță, citind câteva rânduri despre vremuri ale românilor uniți.

Cel dintâi român care mi-a ieșit azi-dimineață în calea internetului, dintre cei care au trăit Unirea de la 1859, a fost Nicolae Grigorescu, care, așa cum ne arată Vasile Efros, îi relatează lui Vlahuță: “ne vine vestea ca s-a ales Cuza domnitor în amândouă capitalele. Am lăsat tot, am pus şaua pe cal, şi fuga la târg. Atunci am vazut eu ce va sa zică bucuria unui popor. Cântece, jocuri, chiote în toate părţile. Îşi ieşeau oamenii în drum cu oala plină cu vin; care cum se întâlneau luau vorba de Cuza, de unire, se îmbrăţişau şi încingeau hora în mijlocul drumului. Şi era un ger de crăpau pietrele. Da’ unde mai stă cineva în casă? Am văzut bătrâni care plângeau de bucurie.”

Am poposit apoi pe site-ul istoria.md unde am citit un articol legat de Unirea de la 1859 și, încă o dată, am simțit inima-mi pulsând românește, cum nu mai are ocazia decât arareori, de cele mai multe ori în contexte sportive – atunci când echipa națională a României concurează la Jocurile Olimpice, la un Campionat Mondial sau la un Turneu de Tenis.

Ce se întâmpla la 1859, pe scurt?

În 1859 se realiza Unirea Principatelor române sub Alexandru Ioan Cuza.

La 5 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza a fost ales domn al Moldovei, cu unanimitatea voturilor deputaţilor prezenţi. În ziua de 24 ianuarie 1859, Cuza a fost ales şi domn al Ţării Româneşti, devenind astfel domn al Principatelor Unite al Moldovei și Valahiei.

Alegerea sa a produs în întreaga ţară o puternică explozie de entuziasm. Una dintre manifestațiile memorabile, redată de istoricii vremurilor, a fost la Focșani, unde domnitorul Cuza a fost oaspete în ziua de 5 februarie 1859.

În acea vreme, orașul Focșani era despărţit în două – Focşanii Moldovei şi Focşanii Munteni – de un braţ al Milcovului, întruchipând astfel situaţia celor doua ţări vecine şi surori. Desfiinţarea hotarului de la Focşani echivala cu Unirea celor doua Principate şi crea premisele punerii temeliei statului naţional unitar român.

Istoricii relatează că, ajuns la hotarul dintre cele două părți ale Focșanilor, Domnitorul s-a oprit şi a chemat la el pe cei doi soldaţi care făceau de strajă la hotar: un moldovean şi un muntean. Le-a spus că sunt fraţi şi i-a pus să se îmbrăţişeze. Apoi a dat poruncă ca fiecare să meargă la cazarma lui şi să comunice comandirilorde azi înainte şi pe vecii vecilor, Domnitorul Principatelor Unite, a ridicat gărzile de la hotarul dintre români, de la Focşani.

Proclamația lui Cuza, din 11 decembrie 1861, mi-a sunat azi ca un îndemn la speranță și la rugăciune: “Unirea este îndeplinită. Naţionalitatea Română este întemeiată. Acest fapt măreţ, dorit la generaţiunile trecute, aclamat de Corpurile Legiuitoare, chemat cu căldura de noi, s-a recunoscut de Înalta Poartă, de Puterile garante şi s-a înscris în datinile Naţiunilor. Dumnezeul părinţilor noştri a fost cu ţara, a fost cu noi. El a întărit silinţele noastre prin înţelepciunea poporului şi a condus Naţiunea către un falnic viitor. În zilele de 5 si 24 Ianuarie aţi depus toată a voastră încredere în Alesul naţiei, aţi întrunit speranţele voastre într-un singur Domn. Alesul vostru va da astăzi o singură Românie. Vă iubiţi Patria, veţi şti a o întări. Să trăiască România!

Și, în alinierea perfectă a ”întâmplărilor”, în timp ce scriam aceste lucruri, încăperea în care mă aflu se umple de acordurile de vioară ale Baladei lui Ciprian Porumbescu, împreunată cu rugăciune pentru neamul românesc.

M-am simțit instantaneu conectată, unită cu întreg acest neam al meu. M-am oprit din scris ca să mă alătur rugăciunii rostite în acorduri muzicale profund românești, cu atâta rezonanță în inima mea.

De te simți azi, acum, mai aproape de sufletul de român, îndreaptă-ți pentru câteva minute gândurile în rugăciune pentru neamul românesc, așa cum curg ele din inima ta. Balada lui Ciprian Porumbescu poate să fie un bun ghid în rugăciune de credință pentru neamul românesc și a sa re-Unire.

Mulțumesc ție, om bun, care m-ai făcut azi parte din rugăciunea pentru neam și popor, suflet de român cu credință în uniunea de spirit și simțire! Mulțumesc!

Stăpâne Doamne, Dumnezeul neamului nostru românesc și al tuturor neamurilor,
venim la tine cu pocăință și durere în inimi,
să ne rugăm pentru fiii neamului nostru de pretutindeni.

Vino, Doamne, ca un Dumnezeu mântuitor, în țara noastră,
și neamul nostru îl scapă de uneltirile vrăjmașilor văzuți și nevăzuți.
Că prigonește vrăjmașul sufletul neamului românesc
și viața lui o calcă în picioare.

Făcutu-l-a să locuiască-n întuneric
și sufletul său este mâhnit de moarte,
căci l-au trădat cei orânduiți de tine să-I conducă.

Și au uitat că tu, Doamne, ai spus
că cel ce vrea să fie-ntâiul, să slujească tuturor!
Și ei au știut acest lucru, dar s-au trufit.

Au uitat de poporul tău, l-au asuprit și l-au jefuit,
l-au vândut altor neamuri și au călcat poruncile tale.
Iar pământul acesta, pe care l-ai dat pe veci ca moștenire neamului românesc,
l-au vândut. 

Adu-ți aminte, Doamne, de poporul român,
chiar dacă suntem nevrednici de mila ta,
pentru că toți ne-am abătut,
toți am făcut nelegiuri,
și ierarhii, și preoții, și credincioșii.

Nu mai este niciunul să facă dreptate!
Nu mai este nici unul! 

Adu-ți aminte, Doamne, de frații noștri care sunt în afara țării,
În exil, pentru a câștiga o pâine pentru familia lor.
Adu-ți aminte de frații noștri vânduți o dată cu teritoriile cedate,
și miluiește pe ei.

Reunește neamul tău,
așează neamul românesc în cinstea pe care a avut-o la tine mai înainte,
iartă-i păcatele săvârșite cu voia sau fără voia lui.

 Auzi-ne, Doamne!

 

Surse: www.istoria.md

Mioara Soldan

Certified Coach by ICF

Certified Coach by International Coach Federation (I.C.F.). Fondatoarea Școlii de Coaching Pleiade. Formări relevante: Systemic Coaching, Coaching Fundamentals & Empowering Leadership, Individual & Team Diagnosis for Leaders and Coaches, Delegative Processes for Team and Organisational Coaching Professionals, Entrepreneurs and Managers - formări efectuate cu Alain Cardon, părintele coaching-ului sistemic la nivel mondial. Master Psihodiagnoză Cognitivă și Consiliere Psihologică în cadrul Facultății de Psihologie, U.E.B. Formare și dezvoltare personală în Analiză Tranzacțională și Master NLP. ”Misiunea mea: să creez, alături de comunitatea Pleiade, un sistem alternativ de educație, sistem bazat pe descoperirea propriei identități, a potențialului individual și a dorințelor profunde, motivatoare, care mână omul către acțiune și rezultate.”

Leave A Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *